Présentation en roumain, version 2

Speranțe / expoziție de fotografie Amnesty International Le Havre / L’Air du Thé / ianuarie 2014

Speranțe pentru că în acest cuvânt există rătăcire, dar şi încredere.

Plein juillet, soleil, c’est la dolce vita au campement de l’Eure.
Plein juillet, soleil, c’est la dolce vita au campement de l’Eure.

Contrar prejudecăţilor, romii nu sunt nomazi, precum ţiganii, sintis, manuschs sau altii …. carora le place să se mute dintr-un loc intraltul. Romii sunt persoane sedentare. Sunt refugiaţi economici. Izgoniti fiind, sunt nevoiţi adesea să părăsească țara în care s-au stabilit în cartierele sărace, fără apă si fără electricitate . Condițiile de trai din taberele din Franța și alte țări occidentale, in raport cu conditii de confort pe care le stim, sunt surprinzatoare. Dar sunt oricum mult mai bune decât acolo, în partea de vest a Românie în ceea ce privește romii stabiliti în Havre . Spre deosebire de o altă concepție greșită, ei doresc din suflet să se integrare . Copiii , care reprezintă două treimi din taberele din Havre, sunt toti scolarizati. Adulții doresc doar să lucreze și sunt deschisi la orice ofertă de de muncă . Şi aceasta conform acordurilor semnate între România și Franța, care limitează totusi accesul acestora la anumite meserii. Au început să fie organizate cursuri de alfabetizare pentru care activiști comunitari au fost special pregătiţi. În ultimele cinci luni, romii din Le Havre au suferit evacuări, uneori prin simple amenințări, alteori cu procesiuni de dube pline cu polițisti, uneori chiar poliţişti cu cagule. Iata expulzarile :

. tabără Quartier de l’ Eure ,
. gradinile de la Biserica Sf. Augustin ,
. fosta fabrică Lipton – Fralib, părăsită
. terenul de sport al IUT Le Havre, părăsit
. tabăra Lézarde ,
. ocuparea Air Liquide la fel părăsit .

De obicei forțele de ordine sunt însoțite de excavatoare si buldozere de spart . Se întâmplă chiar ca cabanele să dispară pur și simplu, fără explicații . La începutul iernii, romii din Havre sau adapostit în două cladiri abandonate și imediat amenințati ca vor fi expulzati. Cladirile vor fi mereu reconstruite . Un grup de asociații din judetul Le Havre s-a constituit pentru a apăra cauza romilor  » cazare de urgență , este momentul .  » Implicat în mod activ pentru sanatatea oamenilor, pentru educația copiilor, acest colectiv aduce un sprijin material si alimentar important. Acest grup este format din partide politice organizații de caritate, asociatii si sindicate .

Grupul Amnesty International 151 este bineinteles implicat .
În Franța, cu putin timp in urma, expulzarea era o excepție . În 2013, a devenit o regula . Sistematică și masivă, ea atinge inclusiv așezările taberelor instalate mai dinainte, fără probleme de vecinătate .  Contextul politicii naționale este, evident, cauza principala, în marea majoritate . Evacuarea forțată a devenit singurul răspuns din partea autorităților de stat și locale la voința de integrare a romilor, în contradicție deplină cu circulara interministerială din august 2012 (*) , care aducea o mare speranță pentru oameni amenințati cu evacuarea .

Dublu limbaj deci,  pe de o parte, o frumoasă circulară pentru a calma umaniști, pe de altă parte, o mână de fier pentru a satisface tendința electorală a momentului. Raportul publicat recent de Amnesty Franța poartă un titlu seminificativ, se numește  » Condamnati la rătăcire . Evacuarea forțată a romilor din Franța  » disponibil pe site-ul Amnesty Franța Sau blog-ul din Havre amnestylehavre.wordpress.com Într- o scrisoare deschisa adresata ministrului de Interne ,in 27 septembrie 2012 , Genevieve Garrigos , președinta Amnesty International Franța a declarat :  » Pe baza cercetării noastre , sute de romi au fost expulzați in urma circularei-interministeriale din 26 august și evacuarea multor tabere, asa cum este aplicata în prezent, nu este conformă cu dreptul internațional , mai ales cu privire la consultarea persoanele implicate efectiv , la informarea și notificarea adecvate, și cu privire la soluțiile de relocare propuse care să garanteze dreptul persoanelor de a nu ramâne fără adăpost în urma unei expulzări.  » ( * ) Circulara interministerială din 26 august 2012 privind anticiparea și susținerea evacuarii taberelor.

mulțumiri .

Carol și Veronica Madalin Madalin și fiul , soția sa Christina , Marcella și fiul ei Marcel , și Sîrbu Rubla , Sorin și Sonnia , Sever și Cornelia Stellian și Mariana , Remus și Loura , Iosip și Cornelia , David și Ana Marin și Lacrimara și copiii lor … si multi altii pe care i-am uitat … sper că mă vor ierta .

. Membrii colectivului cu care am împărtășit uneori aceleași probleme ca ale Romilor.

. Dominique Rougeventre , șef al Amnesty International Group 151 care a crezut în această aventură și care a avut încredere în mine .

. Boris Tesnière patronul cafenelei   » L’Air du Thé », care , de asemenea, a avut încredere în mine într-un context nu chiar sigur. Il gasim pe pagina sa de facebouk http://www.facebook.com/LAirDuThe pagina .

Disperarea lui Sirbu in ultima fotografie spune multe despre situația romilor din Havre . El și familia sa au fost expulzati in urma cu o săptămână . Totul trebuie reconstruit . Suntem în ajunul iernii si soarele rasare mai rar. La 08:30 , copiii sunt curati, la timp și fericiti ca merg la scoala. Poate este ziua expulzarii…
Fotografiile prezentate sunt doar o mică parte a misiunii de imersiune in care m-am angajat de șase luni față de romii di Havre. A trebuit sa ne domesticim reciproc. Înainte de a putea face fotografii pentru mine , a trebuit mai intai ca eu sa fiu acceptat ca fiind fotograful tuturor .
S-a stabilit un ritual între noi , aduc pozele de la sesiunea anterioară și apoi pot lua aparatul de fotografiat pentru o nouă sesiune de fotografiere . Am luat sute de fotografii portret , care sunt acum aranjate în portofelele de buzunar.
O încredere s-a stabilit între noi . Uneori s-a întâmplat să plec cu unele fotografii prețioase din amintirile lor, pentru a le repara sau pentru a le mări, culmea înrederii pentru mine.

Începând cu aceste fotografii, am fost invitat la ei în cabane, in apartamente, in locurile părăsite în care s-au refugiat, am împartit mâncarea impreună si căteva momente din viata lor de zi cu zi.   Acești romi si-au gasit loc în viața mea , poate că lăsasem o ușa întredeschisă …

Jean – Luc NAIL.

Publicités

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s

Où l'application d'une justice mène à l'errance toute une communauté.

%d blogueurs aiment cette page :